hurjúmă și urjúmă și (Prah.) curjúmă f., pl. e (cp. cu turc. kuršun, glonț, adică „alice, fărmăturĭ”). Munt. Trans. Fărmătură [!] de pîne [!]. Fig.Poreclă celor zgîrcițĭ (care nu lasă să se peardă [!] nicĭ măcar o fărmătură!): Măĭ hurjumă! În Mold. rar eurjúnă, pl. ĭ și e. V. hucĭum.
urjúmă – Rest ramas de la diverse mancaruri (paine, cozonac, in general mancaruri care se faramiteaza). Poate fi folosit si metaforic, atunci cand se face referire la o persoana (bun de nimic).
urjume 